1.Ana Aslan: Cum să rămâi pentru totdeauna tânăr
Ana Aslan s-a nascut la 1 ianuarie 1897 la Braila. Și-a pierdut tatăl la 13 ani și s-a mutat la București împreună cu mama ei. Ea a visat să fie pilot în adolescență și a zburat cu o aeronavă mică. Dar apoi a decis brusc că vrea să fie doctor. Ana a făcut greva foamei pentru a-și convinge mama că această carieră nu este pentru ea.
A urmat cursurile Facultății de Medicină din București între 1915-1922. Ana a fost asistentă medicală la spitalele militare în timpul Primului Război Mondial. S-a întors la București după ce și-a terminat doctoratul. teza. Ulterior, Ana a lucrat în diverse spitale și a câștigat experiență în diferite domenii. În 1949, a fost numită șef-șef al Departamentului de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie.
Procaina a fost testată pentru prima dată pe pacienții cu reumatism de către autor, iar rezultatele au fost promițătoare. Alfred Einhorn, un chimist german, a sintetizat procaina în 1905. A fost folosită inițial ca anestezic local. Anei a venit cu ideea genială de a testa efectele procainei asupra bătrânilor. Cercetările ei au relevat importanța proteinei pentru îmbunătățirea stărilor distrofice.
Ea a reușit să extragă o substanță din procaină și a numit-o vitamina H3. Cunoscut și sub numele de Gerovital. Acest produs farmaceutic este utilizat pentru a trata îmbătrânirea și alte boli care afectează bătrânii. În același an, ea a înființat primul Institut de Geriatrie din lume. Scopul ei a fost să găsească modalități de a evita efectele negative ale îmbătrânirii. Peste 50 de milioane de oameni au folosit H3 în cei 70 de ani de la aprobarea sa. Rezultatele arată că procesul de îmbătrânire a fost încetinit cu 40%.
Deși poate că nu a găsit fântâna tinereții, ea a descoperit ceva care le permite oamenilor să îmbătrânească cu grație și cu mai puțină durere. Lumea a fost imediat impresionată de descoperirea ei remarcabilă. În ciuda faptului că România era o țară comunistă care avea reguli foarte stricte cu privire la accesul străinilor, Ana Aslan a tratat unii dintre cei mai importanți oameni din lume, printre care Charles de Gaulle și Salvador Dali, Charlie Chaplin și Charlie Chaplin.
Aslavital, un produs creat de ea în 1980, este folosit pentru a preveni pierderea memoriei, îmbătrânirea cerebrală și cardiovasculară și astenia fizică și psihică. Liniile ei de cosmetice anti-îmbătrânire au fost și ele create de ea. Sunt fabricate și astăzi de Farmec în România și sunt cunoscute sub numele de Gerovital Cosmetics.
În 1988, a murit la vârsta de 91 de ani. A lăsat în urmă o moștenire uimitoare si fara sa apuce sansa sa cunoasca internetul si beneficiile lui cum ar fi site-urile cu filme porno romanesti. Lecția ei a fost că, în timp ce îmbătrânirea este naturală, poate fi stăpânită și oamenii pot trăi o viață lungă și fericită.
2.Sofia Ionescu Ogrezeanu – Prima femeie neurochirurg din toată Europa
După ce a intervenit de urgență pe creier unui copil care suferea de răni grave din cauza unei bombe, Sofia Ionescu Ogrezeanu a devenit prima femeie neurochirurg din lume. Deși era studentă la acea vreme, răspunsul ei rapid i-a salvat viața copilului. Sofia Ionescu, care va depune mărturie mai târziu, a spus că această intervenție chirurgicală mi-a schimbat viața și a făcut-o la 180 de grade față de ceea ce mi-am propus. Acum duce o viață liniștită la Fălticeni ca medic generalist.
S-a născut pe 25 aprilie 1920 și a murit în 2008. După ce a urmat cursurile facultății de medicină din București, a ales să se specializeze în oftalmologie. Cu toate acestea, al Doilea Război Mondial avea să-i schimbe pentru totdeauna viața. A fost repartizată la Suceava pentru îngrijirea victimelor tifosului. Tifusul este o boală care a afectat războiul și a lăsat morți mulți oameni, în special copii. S-a oferit voluntar să îngrijească prizonierii sovietici în spitalul ei local. Acesta a fost momentul în care a intrat în corpul chirurgical și și-a făcut primele operații, mai ales amputații.
S-a întors la București în 1943, dar Bucureștiul a fost bombardat un an mai târziu. Mulți răniți au fost transportați la spitale, dar nu a fost suficient personal medical. Acesta a fost momentul în care și-a asumat întreaga responsabilitate pentru operarea unui copil grav rănit. El a fost salvat de ea, iar ea și-a început cariera ca neurochirurg.
Ea a fost cunoscută pentru abilitățile sale chirurgicale extraordinare și capacitatea imensă de lucru de-a lungul anilor. Ca persoană, era foarte modestă, dar era foarte curajoasă și precisă ca obstetrician.
3.Elena Ghica, printesa alpinista
Elena Ghica a fost primul copil al lui Mihalache Ghica si nepoata domnitorului Grigore IV Ghica. S-a născut la București, la 3 februarie 1828. Mintea și cunoștințele ei extraordinare au făcut-o una dintre cele mai frumoase femei din lume la acea vreme. Era considerată un copil-minune pentru că, la cinci ani, vorbea fluent greacă și latină, precum și franceză, italiană, engleză, germană, latină, franceză, franceză, italiană, greacă, latină, franceză, franceză, italiană, engleză, germană și latină. Ea a scris prima ei poveste la 11 ani, iar apoi, trei ani mai târziu, a tradus „Iliada” lui Homer în germană. Mai târziu, a învățat rusă și albaneză. Avea 14 ani când familia ei s-a mutat la Berlin.
Într-o scurtă vizită, aceasta s-a întors în țară în orașul Iași împreună cu familia, la 21 de ani. Alexander Koltsov Masalsky, un ofițer rus, a fost fermecat de frumusețea ei și a văzut-o la o gală. Elena Ghica, care s-a căsătorit cu el la Iași în 1849, și s-a mutat la Sankt Petersburg împreună cu soțul ei rus. Rușii au fost uimiți de frumusețea Elenei. Muzeul Ermitaj a acordat un premiu prințesei române pentru picturile sale extraordinare. Influența și reputația ei au crescut rapid. Din păcate, nu toată lumea i-a apreciat duhul și erudiția. Părerile ei liberale și nonconformismul, precum și numeroasele sale intervenții în politică, i-au atras dușmanii. Potrivit legendei, prințesei române i s-a spus la Sankt Petersburg că „politica, dacă poți, nu ar trebui să te intereseze”.
Deși a preferat să părăsească Rusia, ea a rămas oficial prințesa Koltsov-Masalsky. Ea și-a reorientat eforturile asupra scrisului după despărțirea de soțul ei. Pentru că îi era teamă că admiratorii vor acorda mai multă atenție statutului ei de prințesă decât talentului și muncii ei, a fost aleasă Dora D’Istria. Există multe presupuneri despre numele pe care l-a ales prințesa pentru cariera ei literară. Pentru că familia ei este de origine albaneză, ea a ales „Istria” pentru a-și evidenția moștenirea balcanică. S-a spus că „Dora” este derivat din „dora”, un cuvânt românesc care înseamnă „dor”. Poate așa a simțit prințesa, care era departe de țara ei, nevoia să-și exprime dorul constant pentru România și poporul ei.
Dora D’Istria a fost mai mult decât o artistă. Era o femeie activă, curajoasă, care era atrasă de noutate și cunoștințe. Ea a plecat în Elveția în aprilie și a ajuns pe vârful Moench (4105m). A fost primul alpinist român care a ajuns pe vârf și prima femeie alpinistă din lume. Ea a vizitat Italia și, de asemenea, a urcat pe Muntele Vezuviu. Ea a practicat, de asemenea, călăria și tirul pe lângă alpinismul ei. Ea a luptat, în scris, pentru drepturile femeilor. Scrisul a fost domeniul care a consacrat-o pe prințesa ei română. Ea a pătruns în zone vaste, scriind cărți despre folclor, Orient, artă și geografie. Ea a fost o susținătoare feroce a drepturilor femeilor.
Activitățile feministe ale prințesei sunt mai puțin cunoscute în România pentru că a luptat în alte țări. A fost însă prima femeie care a luptat pentru emanciparea femeii în România. Cea mai faimoasă lucrare a ei a fost publicată în 1869. Se numea „Despre femei de către o femeie”. Ea a publicat în șase limbi de-a lungul carierei sale de scriitoare: engleză, greacă, rusă și greacă. Lucrările ei nu au fost traduse în limba română pentru că au fost scrise departe de România.
Deși nu a locuit în România și nu și-a făcut pe pământul românesc al ei, prințesa a fost ambasador al României, țara ei de baștină. Ei i-a placut! Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale de adult în Florența, Italia. La 17 noiembrie 1888 a murit în Vila D’Istria, casa ei. Primăria Florenței a fost solicitată prin testamentul ei să vândă Villa D’Istria și să doneze încasările către Institutul pentru Surzi. Averea rămasă a fost lăsată Primăriei Municipiului București, cu mențiunea că va fi folosită pentru administrarea Spitalului Pantelimon. Această unitate a fost fondată de familia ei.
4.Smaranda Braescu – Regina Inaltimilor
Deși nimeni nu știe data exactă a nașterii Smarandei, se crede că a fost între 1897-1905, în mai.
Este clar că Smaranda avea între 25 și 30 de ani la începutul secolului al XX-lea. Tânjea să fie aviatoare. Acest lucru era imposibil în limba română la acea vreme. Smaranda a căutat o modalitate de a-și obține licența de pilot luni de zile. Răspunsul a fost că nu erau avioane în țară care să se prăbușească. Ea a refuzat să renunțe și a găsit o cale indirectă către aviație: parașutismul. O prietenă i-a împrumutat banii și ea a mers la Berlin să vadă fabrica de parașute Schroder. Și-a cumpărat de acolo iubita ei parașută (7198), din mătase albă și a sărit pentru prima dată. Aceasta a fost 5 iulie 1928. România a devenit a patra națiune europeană care are un parașutist după Franța, Cehoslovacia și Elveția.
Smaranda a fost invitată la multe competiții și spectacole de zbor după acest succes. Smaranda a sosit la Satu Mare la 30 august 1930 pentru un nou spectacol aerian. În ciuda faptului că se simțea îngrozitor, era dispusă să meargă împreună. Curenții erau suficient de puternici încât aterizarea a fost brutală. Smaranda era aproape sigură că va muri, dar a supraviețuit. Ea a suferit mai multe oase rupte și a stat șase luni în spital. Deși toată lumea credea că va muri după accident, Smaranda a făcut marele anunț de îndată ce a ieșit din spital: a vrut să facă parașutism de performanță.
Smaranda nu a cedat în ciuda lipsei de echipamente și fonduri. În toamna anului 1931, a sărit peste câmpia Baragan la 6200 m. Acest lucru a doborât atât recordurile naționale, cât și recordurile mondiale feminine de 4.800 de metri.
Aceasta nu a fost doar prima ei interpretare, ci și prima dată când o româncă a doborât un record internațional. A doua zi Regele Carol al II-lea i-a dăruit Ordinul „Virtutea Aeronautică” (clasa Crucea de Aur). Acest gest al Casei Regale a fost semnificativ pentru că i-au fost recunoscute meritele, ceea ce i-a dat mai mult curaj. Mulți oameni au rămas surprinși când tânăra a declarat că intenționează să doboare recordul american de sărituri cu parașuta.
Publicul a fost intrigat de ideea ei. A fost susținută de ziarul „Universul”, care a lansat un program de abonament. Smaranda, cu fondurile strânse și o mie de dolari de la Banca Națională a României, a părăsit România la 14 decembrie 1931 și s-a îndreptat spre Statele Unite. Cinci încercări de săritură au eșuat. Fie nu a fost atinsă altitudinea dorită, fie avionul nu avea suficient combustibil sau oxigen. Nici ea nu se afla deasupra unei zone de aterizare sigure. Smaranda credea că americanii încercau să o saboteze în secret. Era hotărâtă să sară, indiferent dacă avea sau nu parașuta, la a șasea încercare.
Smaranda a făcut-o, iar pe 19 mai 1932 a făcut saltul vieții sale de la 7400m. Acest lucru a doborât recordul american de 7233 m. A devenit al treilea aviator român care și-a obținut licența de pilot în SUA datorită acestei performanțe. Ea a devenit proprietara mândră a unui avion cu un singur motor Miles Hawk Major de fabricație americană în toamna anului 1935. A fost construit în Anglia. Ea a obținut cea mai mare realizare în aviație: a traversat Marea Mediterană într-o oră și zece minute, parcurgând 1.100 km de la Roma la Tripoli. Această rută nu a fost aprobată de nimeni, mai ales că avionul avea un singur motor. Smaranda a cucerit imposibilul. Pentru că era plin de aventuri, doar acest zbor ar fi putut fi baza pentru o carte sau un film.
Timpul Smarandei a fost mai puțin reușit. A fost nevoită să renunțe la două proiecte majore pentru că nu avea bani.
A fost instructor la prima companie de parașute din România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Această firmă a transportat răniții de pe front la spitalul de campanie. Smaranda și-a pierdut iubita parașută în bombardamentele de la București din 1944. Cu toate acestea, mulți cred că i-a fost luat.
Nu se știe cum a murit. Comuniștii au ajuns la putere după al Doilea Război Mondial. Smaranda a fost acuzată că face parte dintr-un grup care dorea să se opună guvernului. A fost condamnată pentru 2 ani, dar nu a fost găsită niciodată. Se crede că s-ar fi ascuns de mulți ani în casele mai multor prieteni sau într-o mănăstire catolică din Cluj-Napoca. Alții spun că a fugit în Franța și SUA, în timp ce alții susțin că a murit de cancer la 50 de ani. A fost înmormântată la Cluj sub numele comun Maria Popescu. Dar, nu toate informațiile au fost confirmate. Un lucru este sigur: Smaranda era un membru al cerurilor. Era neînfricată și a realizat imposibilul, în ciuda tuturor șanselor.
5.Monica Lovinescu: Sfidând comuniștii
Monica Lovinescu s-a născut în 1923. Era fiica Ecaterina Balacioiu și Eugen Lovinscu, mare critic literar. În copilărie, a fost atrasă de cărți și și-a dovedit talentul de autoare. Ea și-a dedicat întreaga viață luptei cu totalitarismul comunist.
Ea a plecat de la Paris la Paris în septembrie 1947 la 24 de ani, când statul francez i-a oferit o bursă. În primele zile ale anului 1948 a cerut azil politic. După al Doilea Război Mondial, mediul politic al României s-a schimbat dramatic și Franța i-a oferit securitatea. Inițial a crezut că va rămâne la Paris doar câțiva ani pentru a-și termina studiile. Dar, mai târziu, după ce a văzut situația groaznică din România, a vrut să-și ia mama cu ea. Lucrurile s-au schimbat. Ecaterina, mama Ecaterinei, era urmărită de Securitate (agenția secretă a Agenției de Poliție Secretă a Republicii Socialiste România). Trei ani mai târziu, a fost arestată și condamnată la 18 ani de închisoare pentru „convorbiri ostile împotriva regimului politic al RPR [Republica Populară Română]”. Ea avea 71 de ani în momentul în care a fost arestată. Monica avea 71 de ani la momentul arestării. Ea a refuzat să fie chemată înapoi de Securitate și, de asemenea, a refuzat să coopereze cu ei. Medicamentele ei vitale nu i-au fost administrate si a murit la penitenciarul spitalului Vacaresti la 7 iunie 1960. A fost plasata intr-un mormant comun, neidentificat, din cimitirul penitenciarului. Monica va fi profund afectată de acest incident și va încerca în continuare să-și ajute țara de departe.
A început să lucreze la Radio Europa Liberă în 1962. Acolo a difuzat două programe săptămânale. Mesajele ei au avut impact asupra culturii românești și asupra populației în general. În ciuda faptului că regimul comunist interzisese posturile de radio, mulți oameni încă le ascultau în secret pentru că era singura lor legătură cu lumea exterioară.
Monica urma să se confrunte în curând cu consecințele opoziției ei față de comuniști. A fost atacată în curtea casei ei din Paris de doi agenți palestinieni, trimiși de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceaușescu. După ce a fost plasată în comă, ea și-a putut recupera în mod miraculos cinci zile mai târziu. Ea a refuzat să se lase descurajată.
La 85 de ani, ea a murit la Paris pe 20 aprilie 2008. A fost o militantă neobosită pentru bunăstarea țării sale de-a lungul întregii sale vieți și a lăsat în urmă o mare lucrare. A fost o adevărată patriotă, un exemplu de curaj și integritate și va fi amintită ca atare.